El şi pătrunderea sa...

El ...deja de mai bine de un an e doar "el".E un băiat pe care îl ştiu şi suntem foarte buni prieteni.E chipeş,puţin mai înalt decît mine ,are ochii căprui,părul brunet,nişte buze inconfundabile şi un ten perfect.
Stă în banca din urma mea la chimie.Cînd văd că e prezent şi ştiu că trebuie să iau locul în faţa lui ,îmi trec fiorii.
Ştiu că deodată de cum mă aşez ,el se va juca cu părul meu lung şi brunet.Mi-a zis că îi place,azi chiar mi-a propus să îmi împletească părul.Am zis nu ,dar acum regret.
Deja de un an îl plac ,atracţia fizică este una foarte puternică...pe planul moral ,însă ,nu pot să afirm că-l cunosc îndeosebi de bine ,pentru că e o fire foarte schimbătoare,ceea ce e un lucru comun la noi doi.
Cert e că oricît aş nega ,oricît aş refuza ,el este la mine în suflet.Chiar dacă nu în fiecare zi atît de mult.Azi l-am iubit mai puţin ,ieri mult mai mult...
Totul depinde de el ,de ceea ce îmi spune şi cum o face,de cum mă atinge ,de cum mă priveşte.
E ca un ceva ce îmi schimbă dispoziţia.Îl iubesc ...da,îl iubesc.E unicul care mă poate face să zîmbesc atunci cînd simt că toţi sunt împotriva mea.E unicul care poate să pătrundă astfel în sufletul meu.
El e unicul...de peste tot.
El ...şi pătrunderea sa în inima mea.