Să vă spun sincer ,m-am simţit groaznic atît ieri ,cît şi azi ...chiar dimineaţă pe drum spre şcoală îmi curgeau lacrimi pe obraz cînd îmi aminteam.Dar reflectînd mai mult mi-am dat seama că ori că aş plînge ,ori nu-dragostea ei nu o să îmi revină.Şi chiar dacă ar reveni ,nu o mai accept ! Alte prietene mi-au zis că dacă ar fi fost în locul meu nu ar fi putut suporta asta atît de bine ,cum o fac eu .Mi-au zis că-s foarte puternică.
Dar nu e putere,e realismul din mine.De cînd mă ştiu ,sunt o realistă ! Normal că cred în unele chestii în care alţii nu cred ,dar în general ,sunt om foarte realist.
Pentru ce mie să îmi distrug inima şi zilele din cauza unei ... nici nu ştiu cum să-i zic.
Cum m-a putut minţi doi ani de zile ?Cum a putut pretinde că mă iubeşte timp de doi ani .. ?Cum am putut fi atît de oarbă ? ...E evident că dragostea faţă de ea m-a orbit.
Mă ataşez de oameni foarte repede ,dar odată ce m-ai trădat ,la inima mea nu mai ajungi niciodată!Mereu ştiu să îmi accept greşelile ,fără să stau pe gînduri.
Vreau să spun..dacă vi se întîmplă vreodată să aveţi dezamăgiri sau ceva de genul acesta ...acceptaţi ceea ce este.Asta nu înseamnă a te da bătut .Dacă ea nu îmi zicea ieri că nu mă mai iubeşte ,aş fi luptat în continuare ,aş mai fi alimentat această prietenie.Dar cînd omul direct în faţă îţi zice că nu mai simte nimic pentru tine-cu siguranţă nu mai e nimic de făcut !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu