Este vorba despre nişte copii abandonaţi sau aduşi de către părinţii lor la un fel de "internat".Aici ei sunt îngrijiţi,educaţi şi cel mai important : sunt învăţaţi să trăiască sănătos ,să nu fumeze ,să nu consume alcool sau droguri.Fiind mici ,ei nu îşi dau seama pentru ce ,de fapt ,cu ei se poartă astfel.Practică diferite activităţi ,în special pictura.Uneori îi vizitează ă doamnă pe care ei o numesc "Madame" care ia cele mai bune desene pentru expoziţie (dar de fapt ,nici o galerie nu există).
O tînără profesoară ,sentimentală şi care ţine la ei , nu mai poate suporta acest coşmar ,de a-i vedea pe ei plini de speranţe spre viitor.Şi la începutul orei ,îi întreabă cce vor să devină.Unii îi spun că vor să fie artişti,alţii cîntăreţi şi aşa mai departe.EI au nişte chipuri foarte fericite spunînd toate aceste lucruri,sunt plini de speranţe şi vise.Şi ea începe să le zică că de obicei,oamenii au un scop în viaţă ,învaţă pentru a deveni cineva,o personalitate,pentru a-şi face familii ...şi continuă prin a le spune că ei nu o să poată să devină nici artişti ,nici medici,nici cîntăreţi pentru că ,de fapt ,ei sunt atît de grijuliu îngrijiţi pentru a dona organe.Pentru că sunt doar nişte donatori,nici nu le spunea "oameni".La care copiii,fiind prin clasa a cincea,nu prea îşi dădeau seama...chiar dacă unii totuşi ,înţelegeau.
În internat era un băiat mereu batjocorit,ignorat de alţii şi respins.Într-un moment din acestea ,se apropie de el o fată ,intenţionată să-l ajute.Ei devin prieteni,petrec mai mult timp împreună ...dar prietenei acestei fete nu-i prea plăcea asta ...începea să-i placă el şi-i spunea fetei că el s-a schimbat.
Crescînd deja mari ,au fost trimişi în diferite familii să se ocupe cu ceva ,dar cine dorea putea să fie ajutor ,încurajator pentru donatori.Fata s-a dus aici .Ceilalţi doi erau împreună şi pe ea o durea că ea s-a apropiat prima de el ,dar cealaltă a reuşit să i-l ia şi s-a dat la o parte.Nu s-au mai văzut de mult timp.
Dar ...odată s-au întîlnit ei toţi şi fata ...prietena celei care l-a ajutat pe băiat a înţeles că ,de fapt ,relaţia ei cu el era bazată doar pe sex şi nu pe sentimente şi şi-a cerut iertare.Ea a murit prima.
Ei credeau în posibilitatea de a scrie un fel de cerere ,prin care demonstrează că se iubesc şi pot primi încă cîţiva ani de viaţă împreună.Dar asta s-a dovedit a fi doar o invenţie.Le-a fost mare dezamăgirea...
Băiatul era furios ,striga la cer ... ea ,însă ...era mai pregătită moral decît dînsul.
Pînă la urmă el a murit...Ea a rămas singură şi în curînd i-a venit şi ei telegrama că trebuie să-i ia organele.
Este un film unde nu poţi să te reţii din furie ,nu poţi să nu urăşti lumea asta rea ,lumea asta care nu-ţi dă oportunităţi ,lumea asta plină de mizerabili.Un film din care vrei să scoţi oamenii şi să-i ţii lîngă tine,să nu-i laşi să moară.E un film la care eu dau jos pălăria !
Merită !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu