sâmbătă, 7 aprilie 2012

Pierdută printre vise...

Cînd adorm ,încerc să îmi imaginez un loc frumos ,aşa cum îmi zicea mami şi bunica cînd eram mai mică.Îmi ziceau să nu mă gîndesc la balauri şi la oameni răi ,ci să-mi concentrez memoria asupra zeiţelor din poveştile pe care mi le povesteau.Eu le ascultam întocmai.Eram atît de fericită că peste cîteva minute o să pot să mă aflu în acele căsuţe magice din poveşti,adormind.Credeam că este posibil Paradisul,aici unde mă aflu acum.
Dar ,odată cu creşterea mea ,am descoperit că acelea erau doar vise.Vise în care mă pierdeam ,căci mă trezeam a doua zi dorindu-mi să fiu şi eu o Cenuşăreasă şi fugeam s-o ajut pe bunica cît mai mult.
Cînd deja mă pun acum să dorm ,încerc să mă gîndesc la poveşti ,dar în minte îmi apar mai multe nenorociri.Poate nu-s atît nenorociri,cît probleme adolescentine.Dar totuşi , mi se întipăresc în minte şi îmi rămîn în suflet.Sunt o fire fragilă ...atunci cînd cineva mă răneşte moral ,asta nu îmi mai dispare mult timp înainte.
Dar  e timpul să creştem.E timpul să mergem mai departe.În viaţă.Se deschidem uşile care pînă acum ne erau interzise.Atît cele colorate ,cît şi cele mai întunecate.

3 comentarii: