Vrei să afli mai multe despre mine ? Intră aici !!

M-am înregistrat pe un site unde poţi să afli multe lucruri despre mine ! Răspund la orice întrebare pe care nu o găsesc stupidă ! Astfel , poţi afla foarte multe despre mine !
Succes !
http://ask.fm/Scarlettey

Mereu realistă !

Ieri am avut parte de o despărţire...cea mai bună prietenă a decis că nu mai ţine la mine şi m-a trimis naibii.
Să vă spun sincer ,m-am simţit groaznic atît  ieri ,cît şi azi ...chiar dimineaţă pe drum spre şcoală îmi curgeau lacrimi pe obraz cînd îmi aminteam.Dar reflectînd mai mult mi-am dat seama că ori că aş plînge ,ori nu-dragostea ei nu o să îmi revină.Şi chiar dacă ar reveni ,nu o mai accept ! Alte prietene mi-au zis că dacă ar fi fost în locul meu nu ar fi putut suporta asta atît de bine ,cum o fac eu .Mi-au zis că-s foarte puternică.
Dar nu e putere,e realismul din mine.De cînd mă ştiu ,sunt o realistă ! Normal că cred în unele chestii în care alţii nu cred ,dar în general ,sunt om foarte realist.
Pentru ce mie să îmi distrug inima şi zilele din cauza unei ... nici nu ştiu cum să-i zic.
Cum m-a putut minţi doi ani de zile ?Cum a putut pretinde că mă iubeşte timp de doi ani .. ?Cum am putut fi atît de oarbă ? ...E evident că dragostea faţă de ea m-a orbit.
Mă ataşez de oameni foarte repede ,dar odată ce m-ai trădat ,la inima mea nu mai ajungi niciodată!Mereu ştiu să îmi accept greşelile ,fără să stau pe gînduri.
Vreau să spun..dacă vi se întîmplă vreodată să aveţi dezamăgiri sau ceva de genul acesta ...acceptaţi ceea ce este.Asta nu înseamnă a te da bătut .Dacă ea nu îmi zicea ieri că nu mă mai iubeşte ,aş fi luptat în continuare ,aş mai fi alimentat această prietenie.Dar cînd omul direct în faţă îţi zice că nu mai simte nimic pentru tine-cu siguranţă nu mai e nimic de făcut !

Ceva mai diferit...

M-am trezit dimineaţa asta la şase .De fapt ,nici nu dormisem prea bine ,sau ,de fapt , nu dormisem deloc.Adevărul e că m-am dus noapte în pat la unu şi mi-am pus căştile în urechi,cum  o fac de obicei.
Dar iată că această noapte a fost una mai specială,pentru că la şase arătam ca un zombi ...de fapt ,şi acum aşa arăt ,sper să-mi revin până mâine.
Deci ,trezîndu-mă ,mi-am aprins ţigara...Da,ştiu foarte bine că în secolul douăzeci şi unu nu este cu ochi prea buni privit faptul că o fată ar fuma.Dar aşa cum eu ştiu că societatea noastră e plină de oameni degradaţi ,care nu fumează ,dar asasinează sau fac lucruri mai groaznice ,nu-mi refuz această plăcere.
Şi mi-am aprins ţigara..şi am tras din ea primul fum ,care a rămas până acum în gît.Şi deodată am început să simt fiori prin tot corpul.Nu,nu e prima mea ţigară,evident.Nici ultima.Nici nu fumez ,de fapt..o fac foarte rar ,atunci cînd am nevoie de un prieten .Dar la şase dimineaţa nu aveam de unde să-mi scot vre-un prieten căruia să mă destăinui.
Aşa că ea a fost prietenul meu.A durat acest proces cam cinci minute ...Odată cu fumurile trase,îmi aminteam de momentele frumoase din viaţa mea,dar totodată şi de cele mai puţin frumoase...Şi-mi mai curgea cîte o lacrima pe obrazul rece ce-l aveam de la vîntul de afară ...şi ştergîndu-mi o lacrimă,îmi apărea alta...Dar pînă la urmă ,tot au dispărut ele.
De fapt ,nu dormisem noaptea pentru că mă gîndeam la el .O noapte întreagă ,numai la el .Şi mă înfurie faptul că nu mă pot apropia de el să-i spun măcar ceva...
Dar azi l-am văzut ...şi m-a văzut .Şi simţeam că mă omoară cu privirea lui perfectă .
Am simţit cum totul din mine arde ,o dorinţă nebună de a-i zice ce simt ,chiar dacă ştiu că niciodată nu o să am acest curaj .
Nici măcar nu ştiu ce crede despre mine ...dacă cineva i-a vorbit de rău , nu că aş fi eu rea ,dar acum minciunile sunt la putere ...şi nu m-ar mira faptul să ştiu că vreo fată caruia îi place să-i fi umplut capul cu prostii despre mine.
Dar nu îmi pasă ...contează doar că ştiu că îl iubesc ,chiar dacă e ceva imposibil.E imposibil....
Şi e îngrozitor să ştiu că nu pot să fac nimic .Absolut nimic.
O să mă trezesc şi mîine la şase să mă destăinui prietenului meu veşnic.

Mulţumesc...

Pe zi ce trece am tot mai mulţi cititori şi comentarii şi asta numai datorită vouă ,scumpii mei cititori .
Chiar nu mă aşteptam atîţia oameni să-mi citească aberaţiile ,să-mi înţeleagă sentimentele ,dar totuşi ,o faceţi .
Voi mă îndemnaţi să continui să scriu.De fapt ,acest blog este anonim.Nimeni nu ştie cine sunt eu ,de fapt.Şi vreau să rămîn anonimă ,pentru că nu cred că cei care mă cunosc o să mă înţeleagă ,dar acest blog e un fel de jurnal al meu ,un prieten căruia îmi împărtăşesc sentimentele şi voi ,prin vizualizări şi comentarii mă ajutaţi enorm.
Vă mulţumesc că mi-aţi transmis blogul mai departe ,dacă aţi făcut-o .
Vă mulţumesc pentru timpul acordat postărilor mele.Mi-ar plăcea să avem legături mai strînse decît aceste comentarii ,căci voi sunteţi cei care mă înţelegeţi,de asta ,dacă vă interesează ,vă pot da skype-ul meu unde putem avea discuţii lungi şi cu siguranţă interesante.
Vă mai mulţumesc o dată ,scumpii mei cititori !

Plouă ...

Plouă şi eu te văd în fiecare picătură care cade şi se loveşte de geamul meu ...chipul tău îmi apare mereu unde întorc capul,oriunde...mă gîndesc la tine zile întregi fără să ştiu măcar dacă eşti bine sau dacă ceva ţi s-a întîmplat...nu ştiu nimic despre tine şi asta mă omoară pe dinăuntru ..asta mă ucide.Nu am nevoie de nimic înafară să ştiu că eşti bine ,că eşti fericit...chiar dacă fără mine.
Tot ce simt mă face să mă simt împlinită ,mă face să mă simt om ,pentru că te iubesc,şi faptul că te iubesc e ceva magnific.Te iubesc cu inima mea de copil încă .
Sunt recunoscătoare cerului ,stelelor ,lunei că tu exişti şi că eu te ştiu pe pămînt.Eşti un înger..eşti ceva imposibil,prea perfect.Eşti chiar perfecţiunea întruchipată în om.Eşti un geniu al minţii mele ,eşti un tot al meu.
Nu , nu al meu ...dar dacă vreodată vei fi al meu ,vei fi doar tu .Tu şi nimeni altcineva.Nimeni...m-aş teme să te pierd ,aş face orice să te am .Orice...orice !!
Nu aş simţi minutele trecînd cu tine , nu aş simţi oamenii în jurul meu ,nu aş auzi nimic altceva decît vocea ta.Ai fi doar tu şi eu.Doar noi doi pe acest pămînt ,printre toţi aceşti oameni răi...
Fii cu mine ,pentru că eu sunt cu gîndul la tine mereu.Nu ştiu dacă poţi să dormi ,căci mintea mea te urmăreşte mereu , de dimineaţa pînă seara ,din noapte pînă-n zi.Nu ştiu dacă ai parte de pace ,căci eu mereu te deranjez cu ale mele forţe de urmărire.Sper să mă simţi.Vreau să mă simţi.Vreau să-ţi cunosc mirosul pielii.Vreau să ştiu cum miroşi , vreau să-ţi simt mâinile printre ale mele.Te vreau lîngă mîne ,măcar o clipă ,măcar o secundă ...un moment mi-ar fi destul ca să fiu fericită mult timp înainte.
Dar sunt conştientă că îmi eşti imposibil.Eşti prea bun pentru mine.Eşti tu şi de asta te voi iubi mereu .
Mereu ...
V.D. <3

Lupt cu propriile-mi sentimente ...

E greu ...e foarte greu să lupt cu mine însămi .E o luptă a minţii şi a inimii.O luptă în care nu ştiu cine poate fi invingătoare :mintea ori inima.Situaţia mea e cam asta...îmi place de un băiat dintr-o clasă mai mare ,dar despre care nu ştiu aproape nimic ...dar ador unul de la mine din clasă,care ,probabil nu e indiferent faţă de mine.
Şi vreau să îl uit ,pentru că nu a făcut încă nimic pentru a da ceva speranţe unei relaţii.Dar subconştientul meu mi-l bagă prin visuri ,deja de o săptămînă ,visuri foarte frumoase şi-mi este dureroasa dezamăgirea atunci cînd mă trezesc.Dar trebuie să îl uit , e ceva fundamental ,e ceva ce-mi va decide ,într-un oarecare fel -viitorul.
Oricît de mult nu mi-aş propune să citesc o carte ,nu pot ,pentru că îmi apare el în minte ,îmi apare chipul lui frumos,zîmbetul lui perfect şi vocea lui unică...îmi apar toate aceste sentimente şi toţi aceşti fluturaşi...toate aceste lucruri pe care le simt doar pentru el...nu ştiu ce e ,poate e dragoste ,dar poate e o simplă puternică atracţie fizică.
Cît despre celălalt...e foarte frumos ,are nişte ochi în care pot să mă înec privindu-i ,are un zîmbet foarte dulce şi cînd mă priveşte îmi trec fiorii prin tot corpul.Dar mă priveşte nu prea des,căci suntem în clase diferite ,orarul e absolut diferit de al meu,şi reuşesc să îl văd doar o dată în zi ,uneori poate două.
Dar ştiu că îmi place.Ştiu sigur.Simt ceva,îi simt lipsa acum ,că sunt în vacanţă.Am nevoie să îl văd ,să îi zîmbesc.
E o luptă dificilă şi nehotărîtă.E o luptă oribilă pe care nu  o pot finisa.Dar eu continui să aştept frumosul...
Sunt plină de speranţe...

Never let me go !

Un film destul de tragic şi cu siguranţă merită privit ! De ce încep tocmai aşa să scriu ? Pentru că vreau să încerc să conving cît mai mulţi oameni să-l vizioneze ,căci sunt multe de invăţat.
Este vorba despre nişte copii abandonaţi sau aduşi de către părinţii lor la un fel de "internat".Aici ei sunt îngrijiţi,educaţi şi cel mai important : sunt învăţaţi să trăiască sănătos ,să nu fumeze ,să nu consume alcool sau droguri.Fiind mici ,ei nu îşi dau seama pentru ce ,de fapt ,cu ei se poartă astfel.Practică diferite activităţi ,în special pictura.Uneori îi vizitează ă doamnă pe care ei o numesc "Madame" care ia cele mai bune desene pentru expoziţie (dar de fapt ,nici o galerie nu există).
O tînără profesoară ,sentimentală şi care ţine la ei , nu mai poate suporta acest coşmar ,de a-i vedea pe ei plini de speranţe spre viitor.Şi la începutul orei ,îi întreabă cce vor să devină.Unii îi spun că vor să fie artişti,alţii cîntăreţi şi aşa mai departe.EI au nişte chipuri foarte fericite spunînd toate aceste lucruri,sunt plini de speranţe şi vise.Şi ea începe să le zică că de obicei,oamenii au un scop în viaţă ,învaţă pentru a deveni cineva,o personalitate,pentru a-şi face familii ...şi continuă prin a le spune că ei nu o să poată să devină nici artişti ,nici medici,nici cîntăreţi pentru că ,de fapt ,ei sunt atît de grijuliu îngrijiţi pentru a dona organe.Pentru că sunt doar nişte donatori,nici nu le spunea "oameni".La care copiii,fiind prin clasa a cincea,nu prea îşi dădeau seama...chiar dacă unii totuşi ,înţelegeau.
În internat era un băiat mereu batjocorit,ignorat de alţii şi respins.Într-un moment din acestea ,se apropie de el o fată ,intenţionată să-l ajute.Ei devin prieteni,petrec mai mult timp împreună ...dar prietenei acestei fete nu-i prea plăcea asta ...începea să-i placă el şi-i spunea fetei că el s-a schimbat.
Crescînd deja mari ,au fost trimişi în diferite familii să se ocupe cu ceva ,dar cine dorea putea să fie ajutor ,încurajator pentru donatori.Fata s-a dus aici .Ceilalţi doi erau împreună şi pe ea o durea că ea s-a apropiat prima de el ,dar cealaltă a reuşit să i-l ia şi s-a dat la o parte.Nu s-au mai văzut de mult timp.
Dar ...odată s-au întîlnit ei toţi şi fata ...prietena celei care l-a ajutat pe băiat a înţeles că ,de fapt ,relaţia ei cu el era bazată doar pe sex şi nu pe sentimente şi şi-a cerut iertare.Ea a murit prima.
Ei credeau în posibilitatea de a scrie un fel de cerere ,prin care demonstrează că se iubesc şi pot primi încă cîţiva ani de viaţă împreună.Dar asta s-a dovedit a fi doar o invenţie.Le-a fost mare dezamăgirea...
Băiatul era furios ,striga la cer ... ea ,însă ...era mai pregătită moral decît dînsul.
Pînă la urmă el a murit...Ea a rămas singură şi în curînd i-a venit şi ei telegrama că trebuie să-i ia organele.
Este un film unde nu poţi să te reţii din furie ,nu poţi să nu urăşti lumea asta rea ,lumea asta care nu-ţi dă oportunităţi ,lumea asta plină de mizerabili.Un film din care vrei să scoţi oamenii şi să-i ţii lîngă tine,să nu-i laşi să moară.E un film la care eu dau jos pălăria !
Merită !

El şi pătrunderea sa...

El ...deja de mai bine de un an e doar "el".E un băiat pe care îl ştiu şi suntem foarte buni prieteni.E chipeş,puţin mai înalt decît mine ,are ochii căprui,părul brunet,nişte buze inconfundabile şi un ten perfect.
Stă în banca din urma mea la chimie.Cînd văd că e prezent şi ştiu că trebuie să iau locul în faţa lui ,îmi trec fiorii.
Ştiu că deodată de cum mă aşez ,el se va juca cu părul meu lung şi brunet.Mi-a zis că îi place,azi chiar mi-a propus să îmi împletească părul.Am zis nu ,dar acum regret.
Deja de un an îl plac ,atracţia fizică este una foarte puternică...pe planul moral ,însă ,nu pot să afirm că-l cunosc îndeosebi de bine ,pentru că e o fire foarte schimbătoare,ceea ce e un lucru comun la noi doi.
Cert e că oricît aş nega ,oricît aş refuza ,el este la mine în suflet.Chiar dacă nu în fiecare zi atît de mult.Azi l-am iubit mai puţin ,ieri mult mai mult...
Totul depinde de el ,de ceea ce îmi spune şi cum o face,de cum mă atinge ,de cum mă priveşte.
E ca un ceva ce îmi schimbă dispoziţia.Îl iubesc ...da,îl iubesc.E unicul care mă poate face să zîmbesc atunci cînd simt că toţi sunt împotriva mea.E unicul care poate să pătrundă astfel în sufletul meu.
El e unicul...de peste tot.
El ...şi pătrunderea sa în inima mea.

Îndrăgostită de chipul din vis ...

De ceva vreme îmi apare un chip în vise.E foarte frumos.E foarte sincer.E  vorba de  chipul unui băiat cu ochi albaştri ,cu buzele nu prea mari ,cu o privire indescriptibil de pătrunzătoare şi cu nişte gene foarte lungi.
Mi-l imaginez de multe ori ,îl caut ... sunt îndrăgostită de el.Am căzut în capcana irealităţii , în capcana visului.
Dar e foarte plăcut să adorm şi să îl am în minte o noapte întreagă.Simt cum îi ating faţa cu palma mea.Cum îmi ating palma de faţa lui fină şi-n acelaşi timp ,atît de aspră.Simt cum îl privesc direct în ochii lui albaştri şi el ,doar cu o privire ,îmi poate spune tot ce vreau să aud.Simt cum îmi apropii buzele de buzele lui şi le ating ,le sărut încontinuu.E ceva magic .
Poate sunt prea visătoare,dar poate el există undeva şi mă visează pe mine.Ar fi foarte frumos să-l am în faţa ochilor într-o zi .Am atîtea să-i zic ,să-i mărturisesc,să-l întreb ...
Vreau să-l ştiu lîngă mine ,să pot să-i ciufulesc părul ,să pot să îl sărut ,să pot să îl iubesc.

Pierdută printre vise...

Cînd adorm ,încerc să îmi imaginez un loc frumos ,aşa cum îmi zicea mami şi bunica cînd eram mai mică.Îmi ziceau să nu mă gîndesc la balauri şi la oameni răi ,ci să-mi concentrez memoria asupra zeiţelor din poveştile pe care mi le povesteau.Eu le ascultam întocmai.Eram atît de fericită că peste cîteva minute o să pot să mă aflu în acele căsuţe magice din poveşti,adormind.Credeam că este posibil Paradisul,aici unde mă aflu acum.
Dar ,odată cu creşterea mea ,am descoperit că acelea erau doar vise.Vise în care mă pierdeam ,căci mă trezeam a doua zi dorindu-mi să fiu şi eu o Cenuşăreasă şi fugeam s-o ajut pe bunica cît mai mult.
Cînd deja mă pun acum să dorm ,încerc să mă gîndesc la poveşti ,dar în minte îmi apar mai multe nenorociri.Poate nu-s atît nenorociri,cît probleme adolescentine.Dar totuşi , mi se întipăresc în minte şi îmi rămîn în suflet.Sunt o fire fragilă ...atunci cînd cineva mă răneşte moral ,asta nu îmi mai dispare mult timp înainte.
Dar  e timpul să creştem.E timpul să mergem mai departe.În viaţă.Se deschidem uşile care pînă acum ne erau interzise.Atît cele colorate ,cît şi cele mai întunecate.